De-ar mai veni o vară
Prin suflete la noi
Am aduna doar stele
Din cer, în loc de ploi.
Ferestrele-ar fi pline
De zâmbete solare
O-ndrăgosteală caldă
Ar crește-n fiecare.
Albastra libertate
Cu legănări de vis
Ne-ar învăța cuvinte
Ce încă nu s-au scris.
S-ar dilata secunda
În lâncezeala moale
Ar adormi și timpul
Prin gândurile goale.
De-ar mai veni o vară
Aș ține-o pentru tine
În ea dacă vei crede
Vei crede și în mine.
M-aş căţăra pe un nor
Navă atinsă de zbor
Cu lacrimi calde-aş ploua
Pe chipul şi mâna ta.
Zarea chemată şi ea
Aproape de tine vrea
Acolo este aici
Clipele sunt iarăşi mici.
Tace fanfara de ploi
Cântece se-aud în noi
Muzica ta s-o ascult
Fereastră spre mai demult.
Liniştea de ar tăcea
Să o cuprind eu aş vrea
În tine să strig doar un dor
Ca norul mâine să zbor.
Vin ierni ce-şi uită astăzi ninsul
Vin ierni ce-şi caută-n noroi
Zăpezile, pierzându-şi plânsul
Căzutelor, albastre ploi.
Vin ani ca să ne umple timpul
Mor ani umpluţi cu amintiri
Cade-n clepsidră-ncet nisipul
Ruina fostelor iubiri.
Vin nopţi prea pline-n anotimpuri
Vin nopţi prea lungi cu lună grea
Când din oglindă smulgem chipuri
Ce nu mai sunt, ce le-am mai vrea.
Vin gânduri care să se-aplece
În faţa clipelor târzii
Vin vise-n toamna care trece
Vin inimi grele-n poezii.
Şi acum
Te vreau înapoi
Când afară ninse cu ploi
Cu zăpada dintre noi amandoi.
Renăşteau
Sentimente convoi
La umbra cuvântului noi
Neschimbate de doruri calde şi moi.
Te întreb
Ţi-ai luat cu tine amintirile
Sau căzute au fost odată cu stelele
Când în noi se împlineau, tăcute, clipele?
Mă întrebi
Am adunat în mine culorile
Am dăruit stelelor umile întrebările
Şi ţi-am rămas doar ţie, goală de toate uitările?
