Rafale

 

Plouă-n rafale peste-un asfinţit

Gândul mi-e stins, de ieri nefericit

Norii-s aici, o mână de întind

Ce simplu în braţe pot să îi cuprind.

 

Plouă-n rafele reci de primăveri

Ca răzbunarea zilelor de ieri

Timpul e ud, nici el nu s-a ferit

De clipa ploii ce m-a cucerit.

 

Plouă-n rafale, revărsări de dor

E vremea lacrimilor care mor

Are un nume? M-am tot întrebat

Ploaia aceasta care a înviat…

 

Plouă-n rafale dincolo de vis

Se scutură iar floarea de cais

Plouă cu simţuri răscolite-n vânt

Plouă-n rafale grele de cuvânt.

Plouă

2093

Plouă ca-n adânc

Nori cresc din pământ

Soarele-i pierdut

Picioare de lut.

Plouă ca-n pustiu

Mâine mai e viu?

Sau s-a înecat

Azi pe înserat?

Plouă în surdină

Ochi-mi sunt de vină

Lacrimi au ţinut

Să plângă n-au vrut.

Plouă definit

Peste un  infinit

Suflete tresar

Clipa s-a dus iar.

Plouă în cuvinte

De aducereaminte

Inimi a cuprins

Dorul a învins.

Plouă peste zei

Cu parfum de tei

Plouă cu mirări

Peste întrebări

Plouă diferit

Lumea… s-a topit…

Plouă

Imagini_Super_Ploi__Imagini_Super_Gri__Poze_Artistice_Ploaie[1]

Plouă gri

La margine de zi

Plouă pe asfalt

Lacrimi de smarald

Plouă ca atunci

Aminte-ți aduci?

Plouă cu tristeți

Peste nouă vieți

Plouă cu melancolie

Ciocolată amăruie

Plouă disperat

Soarele-i amanetat

Plouă chiar sfâșietor

Lacrimile-mi umplu un nor

Plouă deznădăjduit

Primăvara nu a mai venit.

 

Promisiune

As vrea sa te vad atunci cand ploua

Cand inima mea e ca iarba sub roua

O doare si spera si simte si plange

Oricate lacrimi nu i-ar ajunge.

 

As vrea sa te vad iar cand e soare

Cand luna e alba si rece,  si moare

As vrea sa te privesc cu inima mea trista

Sa iti vad sufletul la mine in batista

Si sa pluteasca printre lacrimi stinse

Sa umple toate-acele doruri necuprinse.

 

As vrea sa te mai vad si cand sunt norii grei

Fericirea mea inapoi sa n-o mai iei

Sa ramana pururi in suflet la tine

N-o sa ti-o cer, promit, nici azi nici maine.