Abia plecând, m-aş reîntoarce
Să te rănesc, să te înving
Un dor ce arde ca o lance
Pe trupul tău greu amuţind.
Să îţi smulg visul ca pe-o haină
Ce n-are loc sub palma mea
Amprenta inimii rămână
Sălbatică sub mâna grea.
Abia plecând, m-aş reîntoarce
Să mă răneşti, să te înving
Clipa să stea, să te dezbrace
Să mori puţin. Când te ating.
Firescul tău e dincolo de tine
E ca parfumul unei flori
Mă rătăcesc în el şi îmi e bine
Fluture sunt, ce-ți dă fiori.
Am aripi, însă-n cer nu voi ajunge
Sub tandră, mângâierea ta
Ce mă adulmecă încet, şi strânge
Carnea ce speră a te uita.
Cu înălţări străine de cuvinte
Pe piele zborul mi l-am scris
Ca tu să mi-l citeşti cu glas fierbinte
Șoapte din vechiul paradis.
Şi mă hrănesc cu sărutări divine
Un vis sub adierea grea
A respiraţiei dintre suspine
Pe veci al meu, doar azi a ta.
Seducătoare amintire-mi toarnă
Un strop de miere pe-un fior
Şi-un nestatornic gând încearcă să se aştearnă
Pe ne cumintele picior.
De nu-l alung, încet mă va cuprinde
Şi voi simţi, uitată, mângâierea ta
Şi-n suflet sau în trup, nu ştiu, se va aprinde
Un dor străin, un dor de-a te avea.
Şi-n ochii tăi, strălucitoare clipă
Mă voi vedea, cum nu m-am mai văzut
Şi-o undă de extatică aripă
Te va întoarce, veşnic, în necunoscut.
Când fac popasuri lângă tine
Mă pierd în sărutarea ta
Cu fluturii căzuţi în mine
Voind să iasă în calea ta.
Şi mă despart de ziua care vine
Şi mă prefac că sunt doar eu
În seara care-o veşnicie ţine
Mă dărui ţie ca vreunui zeu.
Luna ca să ne vadă vrea, şi stele
Răsar, privind prin geamul dezbrăcat
De falduri line şi dantele
Pe care tu, grăbit, le-ai aruncat.
