Poezie nemuzicală

M-am născut fără vioară

Într-un august, mai pe seară

Muzele n-au vrut să-mi scrie

Epitaf, o poezie

Cu ritm vesel şi tenace

Să aibă pe vino-ncoace

Cu ritm legănat şi moale

Să te oprească din cale

Să îţi cânte la ureche

Despre suflete pereche

Să îţi cânte în surdină

Despre dragoste, nu vină.

M-am născut cu-n dor de verde

Într-un august care-şi pierde

Vara, dar nu vrea s-o uite

Prin noianul de cuvinte

Ce mi-au fost lăsate mie

Să le ţes, melancolie

Să le-nşir şi să le dărui

Numai celui ale cărui

Vise sunt ca ale mele

Înfiorate şi grele

Luminate de un soare

Împlinite de culoare

Infinite dar mărunte

Cât un cer sau un grăunte

Calde şi alintătoare

Cât un cer şi cât o mare.

M-am născut fără de minte

Într-un august de cuvinte

De mă arde-n suflet dorul

Să mă ierte cititorul.

 

Poezie de toamnă

Se adună norii

Pe cer şi prin gând

Se adună norii

Umbre pe pământ.

 

Se coboară cerul

Umerii ne strâng

Se coboară cerul

Nu-i rai pe pământ.

 

Cade-o picătură

Pe pleoape murind

Cade-o picătuă

Ritmuri suspinând.

 

Se aude vântul

Zmeie înălţând

Se mişcă cuvântul

Doruri pe pământ.

 

Departe aproape

 

Departe de tine trăiesc și gândurile-mi sunt poezie

Cuvinte pierdute în liniștea serii visez

În versuri aruncate în abis de pe o foaie de hârtie.

Strig luna prea albă să cadă din cer, la mine în poală să steie

Să-mi lumineze dorul stingher și umbra ei noapte să-mi fie.

Păduri ruginii pe maluri de râu or să crească în mine

Din frunze căzute, covor eu să-ți fiu, în toamna drumurilor senine.

Doar visele nostre pe aripi de vânt cândva să se întâlnească

Să țeasă săruturi pe pânză de nori, iubirea să le copleșească

Timpul, ceasuri grăbite să strice, clepsidre neîntoarse rămâie

Suflete amuțite de dor, mereu aproape să fie.

Ţi-am scris

Ţi-aş scrie dar nu mai am ce

Ţi-am scris deja toate cuvintele din lume

Frumoase, calde şi de dor

Dar şi amare, din nefericire.

 

Tu le-ai citit,  sau poate nu

Te-au bucurat şi întristat se pare

Pe suflet te-am atins cândva

Cu vorbele dintr-o scrisoare.

 

Şi-o poezie eu ţi-am scris

Cu rime calde şi parfum de rouă

Şi ţi-am trimis-o pe ascuns

Ca s-o citeşti doar tu, atunci când plouă.

 

Un vis ţi-am povestit atunci

Ce aş fi vrut să-l am cândva

Să ţi-l aşez în palma dreaptă

Ca un sărut de catifea.