Bucurie vs tristețe

Gând-din-cuvânt

Nu pot să scriu despre bucurie. Ce ar fi de spus? Mai degrabă aș sări într-un picior decât să o aștern în cuvinte. Când ești bucuros nu te apucă dorul de scris poezii, și nici măcar proza nu te atrage. Vrei să o împărtășești, asta e clar, dar în mod mult mai direct, să o strigi, să o cânți, să o dansezi. Să simți cum îți umple ființa și îți invadează chipul. Să zîmbești și chiar să râzi cât poți de tare. Ai vrea să afle toată lumea, dar nu prin scris. Bucuria se pierde astfel. O descarci asupra cuvintelor scrise, ele își rețin partea, iar cititorului îi mai parvine doar un mic rest.

Tristețea este însă exact invers. Se cere scrisă, pictată, compusă în rime și refrene. Cuvântul se încarcă cu ea. O aprofundează, și o dă mai departe, parcă mai adâncă, mai grea, mai apăsătoare. Bucuria se cere trăită intens, cu tot sufletul, și este repede uitată, tristețea însă se insinuează adânc în inimă, capătă reverberații în minte și rămâne să conviețuiască cu tine. O zi, două, o lună sau mai mult. Este subiect de profundă meditație și cuvântul scris o eliberează oarecum, preluând-o.

Nu pot să scriu despre bucurie. Ce ar fi de spus?

tristete

 

Pentru gând din cuvânt. Azi cuvântul “bucurie”.

Primul meu interviu

Da, chiar aşa, am dat primul interviu din viaţa mea de bloggeriţă, unui alt blogger, Bogdan de la presainblugi. Îi mulţumesc din suflet pentru invitaţia de a vorbi despre mine şi blogul meu, acolo în casa lui, unde vă şi invit să citiţi interviul în totalitate.
Postez aici răspunsul meu la o singură întrebare:

“BOGDAN: Care e muza sau care sunt muzele care te ajuta sa scrii poezii?

Atena: Poeziile mele sunt legate de trăirile mele interioare trecute sau prezente. Trăiri care, rupte de lumescul din ele, de motivul iniţial al apariţiei lor, devin esenţă pură, devin vibraţie, ritm şi … poezie. Ele sunt muzele mele, emoţiile, pozitive sau negative, nu contează. Ador să scriu despre iubire, imi place să scriu despre fericire, dar starea cea mai productivă din punct de vedere emoţional este însă tocmai nefericirea, pe care eu o consider mai profundă, capabilă să trezească în suflet reverberaţii mult mai adânci decât fericirea, pe care o percep ca fiind mult mai superficială, mai trecătoare, mai uşuratică, ca să spun aşa. Mă obsedează trecerea timpului, sau, mai bine zis, trecerea noastră prin timp, am scris multe poezii legate de acest subiect, deci şi timpul îmi este muză. Dintre anotimpuri prefer să scriu despre toamnă şi iarnă, primăvara şi vara fiind prea… roz 🙂 . Pot asocia fericirea cea superficială cu primăvara şi vara, iar nefericirea trăită poate tocmai din căutarea disperată a fericirii, cu toamna şi iarna, anotimpurile care te trimit în toamna vieţii şi te obligă să reflectezi…”

Vă invit totodată să citiţi şi celelalte articole ale lui Bogdan pentru că vă asigur că merită.

Fără titlu

Mă numesc Dordefemeie şi sunt meteodependentă :-). Da, stiu, nu în înţelesul real al cuvântului, ci în sensul că nu pot să scriu decât poezii de sezon. Până de curând v-am asfixiat cu poezii de toamnă. Şi parcă toamna asta a fost una fără sfârşit. Am scris despre ploi, despre vânt, despre ceaţă, despre bietele frunze căzute, de cred că le venea acestora din urmă să sară înapoi în copac numai sa scape de catrenele mele nesfârşite. Nu s-a terminat bine toamna şi acum scriu numai versuri din alea friguroase. Stau şi mă gândesc că dacă o ţin tot aşa, nu ştiu ce o să mai scriu prin februarie… că o să epuizez toată paleta de iarnă, toată zăpada, tot gerul, tot crivăţul şi ce-o mai fi şi o să rămân efectiv fără cuvinte. Ca miercurea :-).

Vad că poezii de dragoste nu mai scriu deloc. Unde prin vară scriam aproape exclusiv din acestea, acum abia dacă mai strecor câte un vers şi-o rimă pe ici pe colo. De ce? Habar nu am. Am conştientizat acest aspect în seara asta, recitindu-mi blogul. Nu prea fac asta deobicei (să citesc pe propriul blog, nu să conştientizez lucruri :-)). Oricum am realizat că, dacă aş încerca să scriu altceva, nu aş putea. Nu am inspiraţie. Deloc. Decât dacă afară plouă trist şi apăsător, sau e o ceaţă bolnăvicioasă, sau mă dor degetele de frig, etc. Şi cum în seara asta afară nu e nici într-un fel, nu bate nici măcar vreun vânt hain, poftim ce scriu eu acum! Dar voi mă iertaţi că sunteţi înţelegători, sau poate mă înţelegeţi că vi s-a întâmplat şi vouă. Sau nu?

Iubeşte-ma

Iubeşte-mi ochii

Care cu drag te privesc

Iubeşte-mi braţele

Ce gâtul ţi-l înlănţuiesc

Iubeşte-mi degetele

Ce pentru tine scriu

Iubeşte-mi tălpile

Iubeşte-mi părul arămiu

Iubeşte-mi dimineţile

Cu cer senin

Iubeşte-mi vorbele

Ce pentru tine poezii devin

Iubeşte-mi dorul

Plâns adeseori

Iubeşte-mi trupul

Ca de-atâtea ori

Iubeşte-mi timpul…

Iubeşte-ma doar.