Cine eşti

sat din bucovina

Te-aş recunoaşte dintr-o mie
De nopţi căzute fără sens
Te-aş mângâia cu apa vie
Din picătura unui vers.

 

Aş lăsa neaua să te cheme
Din albul ei să inventezi culori
I-aş cere iernii să scrie poeme
Eu să ascult ninsoarea de fiori.

 

Şi la răscrucea de lumină
Să mă înalţ spre mângâierea ta
Ca să mă iau cu visele de mână
Secunda când mă va îmbrăţişa.

 

Te-aş recunoaşte dintr-o mie
Oricâte roluri ai juca
Şi te-aş privi ca pe-o fotografie
A iernii tale. Şi a mea.