Doar scrum

body31

Secundele se-mpovărează

Cu albe, diafane străluciri

Şi amintirile vibrează

În note de tăcute nostalgii.

 

Le simt cum trec pe lângă mine

Şi mă ating cu-un colţ de cer

În fiecare mor destine

În care dintre ele să mai sper?

 

S-au adunat prea multe-n urmă

Sunt prea puţine-n acel viitor

În care visele încet se curmă

Pe care s-o mai chem în ajutor?

 

Aş face un covor din ele

Să ţi-l aştern în cale pe un drum

De care ai uitat, era spre stele

Pavat cu clipele ce-au ars. Doar scrum.

Să te întreb?

843[1]

Să mai sper ca inima mea din nou să ardă

Sub flacăra privirii tale, fără să o piardă?

Să mai simt iar iubirea în mâna ta

Strângând-o pe atât de emoţionată mâna mea?

Să mai visez clipe comori

Ce înfloreau în sufletul meu răvăşite flori?

Să mai aştept dorul să plece undeva

Departe, şi vocea ta să fie fericirea mea?

Să mai cuprind în gândul meu

Toată tăcerea din sufletul tău?

Să mai respir parfumul lin

Ce-mi face iarăşi dulcea amintire chin?

Să mai doresc să te ascult din nou

Sau să sper doar s-aud un te iubesc, al vocii mele stins ecou?