Nemuritoare

flori de camp

Când m-a certat secunda pierdută fără rost

M-am întrebat ce vine după acel a fost

O alta, neînţeleasă, ce ţie ţi-o voi da

Să e prefaci, scânteie, în fericirea ta.

 

Când timpul nu mă iartă, de ani nesăţios

Arunc un pumn de clipe, strâng restul de pe jos

Şi mă întorc acolo unde zâmbeam uitând

Că zarul amintirii s-a răsucit căzând.

 

Când mă apasă vremea ce încă n-a venit

Reinventez secunde şi ani fără sfârşit

De le-aş păstra în mine, tu loc n-ai mai avea

Mai bine muritoare, dar nu-n inima ta.

Tulburare de-o clipa

Tulburătoare
Mi se aşează pe palme
E inima ta sau sufletul tău?
Dragostea
Pune stăpânire pe vise
Şi ţese amintiri din secunde.
Binele
E doar o parte din mine
Şi din lumea voastră, a celorlalţi
Şi îl privesc, indiferentă
Cum se evaporă.
Pentru că ştiu
Că binele creşte împreună cu răul
Şi moare la fel.

Pe ultima suta de metri am batut si eu la usa duzinii de cuvinte. Sper sa mi se deschida :-).

Zilele săptămânii noastre

Zilele săptămânii mele-s aşteptare

Secunde grele, ticăie încet

Minute lungi, dorinţe trecătoare

Ore adânci, pe care le aştept.

Zilele săptămânii mele-s nerăbdare

Să piară precum visul cel urât

Să plece şi altele iar să zboare

Poeme triste-n sufletul pierdut.

Orele săptămânii noastre-s nemurire

Să nu mai treacă, eu nicicând aş vrea

Să port mereu toată acea trăire

Sublim ascunsă în inima mea.

Zile, ore, minute sau secunde

Pline de tine se doresc mereu

Altfel, nu sunt decât momente vide

Un timp golit, fără esenţă, trece-atât de greu.

Zilele săptămânii noastre-s diferite

Poate când eu plâng tu eşti fericit

Când tu visezi la clipe mult dorite

Eu nu mai sper decât la un sfârşit.

Azi a fost timpul pentru psi-luneală.