Duzina de cuvinte … Vis real

Ce simplu ar fi

Visul să devină zi

Uimiţi să-l privim.

Gândul iertator

Pe întindere de mări

Circulară stea.

Dragostea s-o ştim

Petru persoana dragă

Lumea cucerim.

Singura dată

Apropiaţi ne dorim

Real vis trăim?

Aceasta a fost haiku-duzina mea de azi scrisă după cuvintele propuse de psi.

S-a dus vara

Și iată că vara s-a dus

Mândrul soare nu mai stă mult, acolo sus

Va străluci iarăși, încet, timid

Frunzele triste arămind.

 

Visul de toamnă se trezește iar

Cu vântul care mi se joacă-n păr

Cu verdele ce-n roșu, galben se transformă

Și puștii îmbrăcati în uniformă.

 

Ploaia din nou va curge liniștit

Cu lacrimi … picături de infinit

Din suflet ele se vor stoarce

Tristețea nu se mai întoarce.

 

O frunză mică vrea să mai ramână

E poate tânără, are abia vreo lună

Dar este singură, acolo legănată-n vânt

Si sigur va cădea și ea curând.

 

Și pământ reavăn ea va deveni

O alta frunză dulce va hrăni

Și viața sens iarăși va căpăta

O noua șansă blândă să ne dea.

 

Furtuna

Afara e o furtuna teribila, iar in casa s-a intrerupt curentul electric. Mai am baterie la laptop pentru fix 50 de minute. Si m-am gandit sa scriu ceva in timpul asta. Ups, m-am speriat rau de tot, a tranznit extrem de puternic in apropiere iar lumina din interior a tresarit si ea incercand sa se aprinda dar stinzandu-se in secunda fulgerului cel teribil. Abia vad tastele si scriu cu greutate. Starea mea psihica e ok. Chiar neasteptat de ok pentru situatia data. Nimeni prin preajma. Doar eu, fulgerele, torentele dezlantuite si intunericul; Furtuna e la apogeu, nu cred ca se poate mai mult de atat. E lumina afara de la fulgerele repetate. Iar rapaitul ploii pe acoperis deja e infernal. Natura s-a dezlantuit. Vrea cu tot dinadinsul sa ne arate cine e seful. Poate ca in momente de genul astea realizezi ca a trai singur nu este o solutie. Ca doare furtuna mai tare, ca intunericul e mai trist asa. Ca ai nevoie de confortul psihic si de linistea interioara pe care ti-o da prezenta unei alte persoane alaturi. Unei persoane dragi, careia ii pasa, si de care iti pasa. Cred ca trebuie sa ma ocup mai serios de aspectul asta al vietii mele. A trebuit sa vina clipa asta …wow… iar m-am speriat, parca a traznit exact deasupra casei, da a trebuit sa vina furtuna ca sa ma faca sa ma decid. Am hotarat deci, sa fac ceea ce e posibil si rezobanil de facut pentru a nu mai trai singura. Poate dau la inchiriat vreo camera… :-). Nu, nu asta e ideea. Poate totusi se va opri. Dar nu, are o energie iesita din comun. Am mereu senzatia ca e din ce in ce mai puternica. O sa scriu pana se opreste. Sau pana se termina bateria la laptop. Cred ca se termina deja. Bateria. Mai e putin si se va inchide. Asa ca o sa public asta si voi vedea. Noapte buna va doresc tuturor.

Insomnii

Nu pot sa dorm si nu stiu de ce. Am dat vina de-a lungul timpului pe tot soiul de probleme, dintre care in primul rand stressul. Probabil ca asa este, cand am nemultumiri gandurile sunt mai greu de controlat, starile emotionale mai puternice, supararile mai adanci si atunci somnul fuge datorita mintii agitate. Dar, curios, si cand imi e prea mult bine, cand sunt fericita se intampla cam la fel, decat sa dorm prefer sa ma gandesc la ceea ce am trait si simtit pana in acel moment, si iar imi dau peste cap somnul. Cand am zis ca prefer…. de fapt nu e chiar asa, mintea mea ia decizia asta, eu as vrea sa dorm ca stiu ca altfel o sa fiu prea obosita a doua zi, dar nu prea am de ales, ea, mintea, e mai puternica ca mine.

Azi noapte a fost cam la fel. Nu prea am dormit, poate am atipit, baiatul a fost si el agitat, ne-am foit amandoi in pat toata noaptea. Si daca tot nu am dormit atunci m-am gandit la mine, la viata mea, la situatia mea actuala, la emotiile traite recent, sau pe care as vrea sa le traiesc. Sau invers, m-au cuprins gandurile despre toate astea si nu am putut sa mai dorm.

Cred ca problema principala a femeilor in general este aceea ca nu prea stiu ce vor. Fiind puse in situatia sa aleaga, mai ales cand varietatea optiunilor este semnificativa, sunt intr-o mare dilema. Atunci cand viata lor e pe un fagas clar, evident nu sunt probleme de genul asta. Ele stiu ca acela este drumul si nu se prea abat de la el. Sunt in stare sa tina drumul drept o intreaga viata, sunt constante si hotarate.

Dar cand ajung sa fie la rascruci este altceva. Motivatia lor interioara cand se decid totusi asupra unei variante este dificil de inteles de altcineva. Cateodata chiar si de ele insele. Argumentele lor sunt de cele mai multe ori emotionale. In functie de ce simt in acel moment, in functie de ce semnale le da chiar si corpul lor, de varsta, de dorinta de exemplu de a fi mama, cu orice pret cateodata.

Ele simt altfel trecerea timpului. Perioada fertila e mai scurta decat la barbati. Poate de aceea ele simt nevoia sa traiasca mai … eficient, sa simta mai mult, sa piarda mai putin din timpul ramas. Totul se invarte pana la urma in aceasta zona… a sexualitatii, a iubirii, a sentimentelor, apoi vorbim de cariera si profesie, de situatie materiala, de alte aspiratii.

Femeia ramasa singura, la maturitate fiind, are de obicei mai multe variante. Poate cunoaste mai multi barbati. Poate unul dintre ei o vrea cu adevarat pe viata. Poate cu altii ar putea avea doar o relatie de moment dar plina de incarcatura emotionala. Poate decide sa ramana singura si sa se intalneasca cu cine ii place fara sa fie cineva permanent in viata ei. Sau poate decide sa incerce din nou o relatie adevarata, stabila, in cadrul careia sa se simta protejata si in siguranta. Nevoia de protectie este extrem de puternica la femei si de multe ori argumentul asta este hotarator. O femeie alege de cele mai multe ori prima varianta cand ultimele tentative de relatii au esuat, si nu prea mai are incredere ca-l va gasi pe el, acela care cu adevarat sa o merite.

Sunt convinsa ca o femeie in aceasta situatie nu e decisa, nu stie ce vrea, iar cursul evenimentelor va fi cel care va dicta in final. De cine se va indragosti, asta de fapt va conta pana la urma. Asta o va determina sa faca alegerea, care poate se va dovedi gresita, care poate o va face sa sufere. Din nou. Si daca greselile se vor repeta, suferintele vor reveni, atunci e posibil ca la un moment dat chiar sa decida ca nu se va mai lua dupa sentimente si va alege alte criterii cum ar fi situatia materiala, sau alte avantaje pe care i le-ar putea oferi cineva.

Dar pana la urma de ce trebuie sa fugim de suferinta? Ce e asa rau in a suferi? Ca sa suferi trebuie sa ai dupa ce. Daca suferi cu adevarat inseamna ca inainte de asta ai trait momente sublime, ai iubit cu pasiune si ai fost iubita la fel. Asta inseamna ca ai amintiri valoroase, ca ai nostalgii dulci, ca ai trait cu adevarat. Nu va spun lucruri noi, sunt absolut convinsa de asta. Ci doar le spun in felul meu, va readuc aminte de ele, poate ating o coarda sensibila pe ici pe colo. Eu insumi sunt o coarda sensibila care vibreaza foarte usor la cea mai fina atingere. Si asa sunt toate femeile. Voi barbatii nu trebuie decat sa aveti grija de ele. Si nu o sa va para rau.