Maşina de făcut clătite

Nu ştiu vouă ce deserturi vă plac, dar mie îmi plac extrem de mult clătitele. Şi nu cele clasice cu dulceaţă, ci mai degrabă cu îngheţată, ciocolată, brânză de vaci şi stafide, nuci şi miere de albine, etc. Ştiu şi nişte mici secrete care ajută clătitele să iasă mai pufoase şi mai bune, de exemplu să pui un cubuleţ de unt în aluat… Nu fac prea des clătite pentru că îngraşă (vorba vine, motivul real este că îmi este lene să prăjesc la ele o jumătate de zi şi să le mâncăm în 10 minute). Dar, mai există o variantă, masina de facut clatite. Ştiaţi că există aşa ceva, şi că se numesc crepiere? Sunt crepiere electrice şi crepiere pe gaz, simple şi duble, în funcţie de necesităţi. Vă daţi seama că a face clătite poate fi o plăcere dacă ai un astfel de utilaj? Desigur că destinaţia lor nu este în special pentru uzul casnic ci mai mult pentru sectorul de fast food. Unde poţi găsi aşa ceva? La Bilancia desigur, una dintre cele mai importante companii din Europa ce activează în sectorul distribuţiei de utilaje şi accesorii pentru industria ospitalităţii. Clientii BILANCIA sunt companii care activeaza în alimentaţia publică, de la mici afaceri de familie, la hoteluri de 5 stele.

Dar am divagat şi am uitat să vă spun reţeta mea de clătite. Două ouă bătute bine, făină, apă minerală şi lapte (cam jumate jumate), până se formează aluatul de consistenţa smântânii, la care adaug cum spuneam un cubuleţ de unt, un pic de sare şi o linguriţă de zahăr. Din aluatul format prăjesc clătitele în tigaia încinsă bine şi unsă cu puţin ulei. Compoziţia preferată e din brânză de vaci, un ou, stafide, smântână, zahăr, coajă de lămâie şi esenţe după gust. Se umplu, se împăturesc în formă de triunghiuri, se aşează într-o tavă, se toarnă smântână deasupra şi se dau la cuptor, până se rumenesc. Dacă nu aţi încercat reţeta vă invit să o faceţi şi vă garantez că n-o să vă pară rău.

Povestea supei crema de conopida

Duminica e ziua pentru cumparaturi saptamanale si pentru gatit. Pe mine si mancarea 🙂 . Asa ca inspirandu-ma vag din reteta lui Ana Maria de supa crema de broccoli, am pornit hotarata sa cumpar toate cele necesare. Ajung la Kaufland, umplu cosul cat de cat, si cand sa iau broccoli, ia-l de unde nu-i. Nici urma de broccoli pe acolo. In schimb un munte de conopida. Asa ca am zis, de ce nu. Are cam acelasi gust si sigur acelasi miros de varza. Culoarea difera. Ajung acasa, asez cumparaturile fiecare pe unde le e locul si ma gandesc. Ia sa caut totusi o reteta de supa crema de conopida, nu de broccoli, ca poate o fi diferita. Gasesc una. O ajustez din mers, adaugand un ardei capia rosu (pentru culoare mai mult), eliminand frunzele de telina si adaugand frunze de patrunjel ca din astea aveam.
Curat legemele, rad morcovul, tai cartofii bucatele, tai ceapa marut, si ardeiul la fel le calesc in putin ulei de masline si pun apa sa fiarba cu sare si putin piper. Si atunci brusc, ma loveste revelatia. De ce trebuie sa ma iau eu dupa reteta si sa pun doar morcov, o radacina de patrunjel sigur nu ar strica. Ma reped la frigider scot radacina, o curat o rad si o arunc in oala care deja fierbea de ceva timp. Si daca tot m-a lovit inventivitatea, imi aduc aminte ca am si doi dovlecei care stau cam de multisor in cutia cu legume a frigiderului. Ii scot la urgenta, ii curat si pe ei, ca se mai muiasera pe la varfuri, si ii tai bucati punandu-i langa buchetelele de conopida care asteptau cuminti sa le vina randul la oala. Intre timp fac si o verificare, merge supa combinata de dovlecel + conopida? Daaaa, am gasit o reteta cu asa o combinatie deci e ok. Chiar daca nu era eu tot asa faceam 😆 .
Reteta initiala presupunea sa adaugi cascaval la urma. Cum eu nu cumpar asa ceva, pentru ca ce se gaseste in comert sub numele de cascaval e in general o porcarie, mi-am adus aminte ca in reteta lui nenea cel frumos cu ochi albastri al Anei Maria se adauga iaurt, zic gata punem si smantana 🙂 . In fine, fierb toate acelea din oala, opresc focul si las sa se racoreasca ca sa le pot pune in blender. Dupa vreo 15 minute de racoreala am iar revelatia aia de gospodina desavarsita. Imi dau seama ca dupa ce o pasez nu o mai pun pe foc, deci smantana trebui adaugata acum si fiarta. Pun smanatana, pun oala din nou la foc, trag vreo 2 clocote, si o iau de la zero cu racoritul. Intre timp caut blenederul. Avand in vedere ca il folosesc doar de pasti si de craciun (pastele de anul asta, urmeaza craciunul de peste vreo 3 ani), fac eforturi maxime sa-mi aduc aminte cum se monteaza si unde. In fine pasez. Adaug patrunjelul tocat. Si iese cam ce vedeti voi in pozele de mai sus.
Concluzia. Super buna si gustoasa. Supa. Ce as fi modificat la ea. As mai fi pus o cana cu apa ca am pus doar 5 ca in reteta initiala. A iesit nitelus mai groasa decat trebuia. As mai fi pus vreo 2 catei de usturoi, ca am pus doar 2 si mai era loc. In rest exceptionala. Se serveste cu crutoane sau fara.
Si ca orice prezentator de retete ce se respecta nu pot decat sa va urez in final… POFTA BUNA.