Lună de-o noapte

luna-19-martie-2011_1

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ne privim de o seară în ochi

Ea capul şi-apleacă şi-mi sună

A albă tristeţe căzută-n genunchi.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Mă întreb pe ce trepte a coborât

Aş urca eu acolo ca să-i pun cununa

De stele, ce-n noaptea aceasta n-au răsărit.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ea îmi dă lumina pentru a privi

Eu îi dau timpul meu ca arvună

Clipă cu clipă, până ce soarele se va împotrivi.

 

Visul unei secunde

poza-artistica-desertyry51

Am auzit o secundă cum trecea

Soarele îşi asculta şi el o rază

Dar n-o auzea

Furnicile cărau în spate câte-un vis pierdut

Te-am aşteptat o secundă sau două

Dar n-ai apărut.

Farmacia luminii s-a predat târziu

Noaptea a căzut din cer

Melancoliu

Tu m-ai întrebat, de ce secundele le-ascult

Eu nu ţi-am răspuns

Căci orele le ascultam mai mult.

Vis de o clipă

cc29441903928fe5e2440329b381291c-d308tp1

M-am visat odată. Pe mine, cea de dincolo de cuvinte. Îmi uitasem gândurile. Îmi rătăcisem amintirile. Şi era bine. Aveam doar două braţe. Făceau multe lucruri… Ştiau să muncească cu folos, să îmbrăţişeze strâns, să mângâie copaci, stele sau păsări şi câteodată suflete. Aveam două picioare. Şi ele erau pricepute. Mă duceau exact acolo unde aveam nevoie. Călcau ori apăsat şi hotărât, ori moale şi delicat fără să întrebe de ce ar trebui să facă asta. Mai aveam şi un trup, in care abia încăpea o inimă. Creştea de multe ori depăşindu-l. Se mai strângea câteodată de dor. Cât un purice nu se mai făcuse de mult, pentru că uitase ce e frica. Iar capul? Da, mai era şi un cap. Doi ochi care învăţaseră din nou să privească. Şi mai scăpau câte o lacrimă din când în când, de fericire doar. O gură care zâmbea mai mereu şi inventa cuvinte, un nas care adulmeca de la distanţă parfumul teilor comandând picioarelor direcţia potrivită. Şi o claie de păr care tresărea înfiorată la orice adiere de vânt.

Şi lumea era foarte prietenoasă. Străzile mi se aşterneau singure în faţă, copacii îşi aplecau crengile pline de rod, florile îşi deschideau corola şi îşi împrăştiau parfumul, soarele îşi trimitea razele să-mi încălzească trupul, iar ploaia îmi lipezea caldă ochii.

Apoi visul s-a stins încet. Nu ştiu de ce. Poate venise mâine şi trebuia să mă gândesc ce o să fac. Poate ieri încă mai sălăşluia în mine şi îşi cerea amintirile înapoi. Sau poate că fiind un vis fără trecut şi fără viitor, nu putea exista decât o clipă.

Clipa cea de acum.

Înserare

inserare-29_418d2efb66488b

Seara soarbe soarele

Ce-şi adună razele

Şi le aduce la culcare

Câte un nor la fiecare.

 

Luna a furat vreo două

Vis ne lumineze nouă

Călători drum să urmeze

Până sus pe metereze.

 

Stelele şi-au luat avânt

Dar vor străluci pe rând

Dacă toate ar lumina

Noaptea-n zi s-ar transforma.

 

Moleşeala tot cuprine

Gândul tace, ia aminte

O minune s-a întâmplat

Încă o dată … a înserat.