Stau la acelaşi etaj cu luna
Ne privim de o seară în ochi
Ea capul şi-apleacă şi-mi sună
A albă tristeţe căzută-n genunchi.
Stau la acelaşi etaj cu luna
Mă întreb pe ce trepte a coborât
Aş urca eu acolo ca să-i pun cununa
De stele, ce-n noaptea aceasta n-au răsărit.
Stau la acelaşi etaj cu luna
Ea îmi dă lumina pentru a privi
Eu îi dau timpul meu ca arvună
Clipă cu clipă, până ce soarele se va împotrivi.