Frig de toamnă

E frig, soarele doarme și razele-i frig

Nori diformi și grei ca o plagă se-ntind

Cerul se pierde, mâncat ca de viu

De ploaia ce curge râzând argintiu.

 

E frig, degetele au înghețat și frig

Aerul rece, aspru lovește pe ascuns

Plămânii și sângele și carnea le-a învins

Doar inima cântă de un dor necuprins.

 

E frig, cuvânt hain, poeții-l resping

Aduceri aminte de vară, tristețea înving

Cum brațele tale în somnul fierbinte mă strâng

Inimi aprinse de iubire căldură aduc pe pământ.

Vânt de toamnă

Colinda vântul, fluier îngheţat

Alungă norii pe un cer pictat

Din alb şi albastru, cenuşiu e acum

Păsări străine caută alt drum.

 

Apusul doarme, nimeni nu-l văzu

Ziua e tristă, tot mereu scăzu

Noaptea îşi întinde aripile gri

Liniştea curge, cine o auzi?

 

Amintiri cad de undeva de sus

Îşi încălzesc visele în somnul dus

Colindă vântul, cântec revărsat

Iubiri alungă, unde au plecat?