O ireală primăvară se năştea tăcut
Mai susura un vânt alene, un strop de ploaie cădea abătut
Corăbii de hârtie rătăceau în asfinţit
Purtau un gând dintr-un cuvânt pierdut în ele, ce n-a mai amuţit.
Era un dor sau poate o întrebare
Sau un răspuns uitat, senin ca o îmbrăţişare
Prea strânsă, prea adâncă, prea de neuitat
Ce sufletul mi l-a umplut de atunci neîncetat.
Un SuperBlog părea că ar putea să fie
Unul cum n-a mai fost şi nici n-o să mai vie
Un SuperBlog de primăvară unicat
Cine-ar putea să-l uite…. prea ar fi păcat.
Şi sexul slab era majoritar se pare
Cu tinereţe, vioiciune şi elan, şi creativitatea din dotare
Nimic ne mă putea opri să fiu acolo
Urma să scriu romane precum Paulo Coelho.
De la mnealui am învăţat să scriu continuu
Urma o lună în care să mă manifest ubicuu
Pe blog, pe SuperBlog, acasă, la serviciu
Eu peste tot cream poveşti în gând. A devenit un viciu.
Un soi de Robin Hood visam că sunt şi trează
Ce mă luptam cu 13 sponsori, deh… mă credeam vitează
Dar mi-a trecut rapid, chiar de la prima notă
Din următoarele am construit o asimptotă
Ce lega miezul dulce dintr-un kil de lapte
De un deodorant ce fâsâia în parfumate şoapte.
Visam că mă mărit, sau era coşmar oare
Aveam o casă cam bolnavă, tristă tare
Noroc cu kindle că puteam citi perpetuu
Mai ales când tuna ca la Sfântul Petru.
O Shakti mă visam şi aveam nume de zeiţă
Frumoasă pe interior, că de-altfel nici nu eram vreo actriţă
Puţin cam durdulie, dar cu lime eu slăbeam frenetic
Mai beam şi câte-un ceai. Din ăla diuretic.
Şi îmi doream nespus s-ajung la Santorini
Într-o de neuitat vacanţă, ca să mă fac bine
La teatru evreiesc mă întâlneam cu Maia
Dar n-am ajuns decât pe la Strehaia.
Aveam în geantă un proiect pentru comunitate
Copiii să-i ajut, urma să trec la fapte
Fetiţele prinţese să le învăţ cum să devină
Băieţii se luptau cu Şoboraţii, zi lumină.
Şi ca să fie sănătoşi pe lume toţii copiii
Celule stem eu le recomandam părinţilor să ţie
Şi pentru asta navigam pe net cu o tabletă
Căci de-aş fi folosit un laptop eram desuetă.
La acel minunat hotel cu Paris Hilton m-am văzut în grabă
Era atât de ocupată, avea multă treabă
Şi m-am trezit atunci din visul de o seară
Când mi-a suflat în păr un vânt de primăvară.
A fost un vis sau mi s-a părut mie?
Dar se făcea că scriu cea mai frumoasă poezie
În care fiecare blogger partener îmi juriza cuvântul
Cel scris din suflet, chiar de îmi lipsea talentul.
O ireală primăvară a început
Deja doru de ea mă strânge, deşi nu a trecut
Mai e puţin, istorie până ce o să fie
Un vis frumos, păstrat mereu aici în poezie.
Erată
ireală corect Irealia pe numele ei Sorana Bordaș
sexul slab corect sexulslab pe nume Dana Lalici
mnealui corect ‘mnealui pe nume Christian Hertzug
Robin (Hood) corect Robintel pe numele lui Robin Molnar.
Articol scris pentru ultima proba a competitiei Spring SuperBlog 2014.