Se-adună nori pe cer, se-adună
Nu-i nicio stea şi nicio lună
Să mă privească-n ochi, să vadă
Cum zbor, cum cad. Şi să mă creadă.
Cad stele, îngeri vii, cad stele
Răpuse de-un cuvânt, şi ele
Nu-i om durerea lor s-o vadă
Cum cad tăcute. Şi să creadă.
Cresc valuri de iubiri, cresc valuri
Nu s-au născut încă-a lor maluri
Să le primească doar, să vadă
Cum plâng de dor. Şi să le creadă.
Merg paşi spre nicăieri, sau unde
Să se îndrepte fără să se-afunde
În amintiri. Nu vor să vadă
Că nu mai sunt. În ce să creadă?
