Cântec trist

 

escapeescape

escape

Se-adună nori pe cer, se-adună

Nu-i nicio stea şi nicio lună

Să mă privească-n ochi, să vadă

Cum zbor, cum cad. Şi să mă creadă.

 

Cad stele, îngeri vii, cad stele

Răpuse de-un cuvânt, şi ele

Nu-i om durerea lor s-o vadă

Cum cad tăcute. Şi să creadă.

 

Cresc valuri de iubiri, cresc valuri

Nu s-au născut încă-a lor maluri

Să le primească doar, să vadă

Cum plâng de dor. Şi să le creadă.

 

Merg paşi spre nicăieri, sau unde

Să se îndrepte fără să se-afunde

În amintiri. Nu vor să vadă

Că nu mai sunt. În ce să creadă?

 

Lună de-o noapte

luna-19-martie-2011_1

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ne privim de o seară în ochi

Ea capul şi-apleacă şi-mi sună

A albă tristeţe căzută-n genunchi.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Mă întreb pe ce trepte a coborât

Aş urca eu acolo ca să-i pun cununa

De stele, ce-n noaptea aceasta n-au răsărit.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ea îmi dă lumina pentru a privi

Eu îi dau timpul meu ca arvună

Clipă cu clipă, până ce soarele se va împotrivi.

 

Doar scrum

body31

Secundele se-mpovărează

Cu albe, diafane străluciri

Şi amintirile vibrează

În note de tăcute nostalgii.

 

Le simt cum trec pe lângă mine

Şi mă ating cu-un colţ de cer

În fiecare mor destine

În care dintre ele să mai sper?

 

S-au adunat prea multe-n urmă

Sunt prea puţine-n acel viitor

În care visele încet se curmă

Pe care s-o mai chem în ajutor?

 

Aş face un covor din ele

Să ţi-l aştern în cale pe un drum

De care ai uitat, era spre stele

Pavat cu clipele ce-au ars. Doar scrum.

De dincolo…

De dincolo de stinse gânduri

Ești tu, pierdut în dorul meu

De dincolo de aspre vise

Mă vrei, azi, mâine și mereu.

 

De dincoace de albe stele

Mă umpli veșnic de trecut

De dincoace de aripi rupte

Vrei zborul tău să îl ascult.

 

Din așternut de clipe calde

Trăiesc tăcută în iubirea ta

Din așternut de emisfere

Mă întregește dragostea.

 

Din prea tăcutul te iubesc

Mă nasc de fiecare dată

Din prea aprinsul înțeles

Te recunosc, clipă uitată.

 

Nu știu de dorul mi-e greșit

Tu să îmi spui, rimă albastră

De soarelui apusul nu i-a reușit

Tu luminezi, ca el în noaptea noastră.