Duzina de cuvinte … Sarutul

Ma priveai tacut, cu tampla sprijinita in palma. Ma priveai cum fumam, scotand calm, rotocoale blande de fum. Ai intins atunci mana spre mine, managaindu-mi obrazul, incercand de fapt sa faci asta dand parul lung si ravasit  la o parte. M-ai privit in ochi si mi-ai spus acele cuvinte, pe care nu am vrut sa le aud, sa le stiu, sa le uit. Nici nu le-am inteles atunci, pentru ca de fapt nu eram acolo, eu pluteam odata cu fumul tigarii, ma disipam pierduta in ochii tai calzi. Te-ai apropiat de mine, si un fior m-a cuprins cand….

M-am simtit incercuita de bratele tale,

Vanat sigur iti eram, fara putinta de scapare.

Ai inceput sa tragi incet esarfa de la gatul meu, lasand cate putin la vedere pielea care devenise palida, ca de alabastru.

Alunecare prelunga, lenta si senzuala

Un tremur teluric pe pielea gatului meu, goala.

Sarutul ce a urmat nu poate fi descris nici in versuri si nici in proza, poate doar printr-o insiruire de cuvinte fara logica (pentru ca el, sarutul, e dincolo de orice logica, de orice incadrare in termeni si tipare): savoare, daruire, emotie, pasiune, dulceata, vis, ambrozie, placere, romantism, delicatete, tandrete, fior, extaz, dor, iubire ……….   

Aceasta a fost duzina provocata de clubul PSI. Duzina fara paguba, care nu si-a gasit locul printre celalalte 11 cuvinte.  L-am amintit totusi acum, la urma, asa ca sper sa fiu iertata 🙂

Duzina de cuvinte …. Imbratisarea

Statea cu tampla sprijinita in palma. Statea doar. Incerca sa nu gandeasca, sa nu spere, sa nu simta. In rastimpuri o idee mai incoltea in mintea ei, dar o alunga repede. Nu era usor, gandurile reveneau, iar si iar, voiau sa fie bagate in seama, ascultate, intelese. Isi permitea doar sa viseze. Un vis dens, un vis despre ultima data cand el a luat-o in brate. Si imbratisarea a fost vis. S-a pierdut in acea imbratisare. S-a uitat acolo. Si-a uitat si gandurile in ea. N-a mai fost aceeasi dupa desprinderea de el. Boabe albastre de lacrimi i-au aparut in coltul ochilor si au alunecat usor pana in margini de obraz, mangaindu-l. Un gand stingher i-a rasarit totusi in minte. Si n-a mai vrut sa plece nicicum. A plutit mai intai ca o frunza smulsa de vant. Apoi, s-a agatat cu putere intr-un colt de suflet, si a inceput sa toarca incetisor. La inceput. Apoi ceva mai zgomotos. Apoi i-a umplut mintea si inima cu zumzetul lui. Ii spunea sa nu mai fie trista. Ii spunea ca va veni. Ii repeta iar si iar ca o iubeste, chiar daca acele cuvinte nu vin, nu vor sa fie auzite. Dar le spune in gand, cand ea doarme, cand il viseaza, cand il iubeste. Si cand repeta la nesfarsit… Cat esti de frumoasa. Ii mai spunea ca in curand va aparea in prag si va pleca cu ea oriunde, acolo unde drumul se va intinde in fata lor fara sa ii mai impiedice ceva vreodata. Intr-un tarziu a reusit sa alunge acel gand nemernic,  gand hain,  gand datator de speranta, care nu va face altceva decat sa provoace o noua suferinta. Si a reinceput sa viseze  la acea imbratisare pe care nu o va uita niciodata.

Aceasta a fost duzina nr. 25 provocata de clubul PSI.