Printre rânduri de petale

floare

M-ai sărutat

Culoare

Cu buzele-ţi de rouă

Şi-am inventat în suflet

Petale

Numai două.

Le-am ars

Şi din cenuşa pierdută

În abis

Au răsărit cuvinte

De dincolo de vis.

Le-am ascultat

Cu inima căzută iar

Pe gânduri

Un “Te iubesc” găsisem

Acolo, printre rânduri.

De dincolo…

De dincolo de stinse gânduri

Ești tu, pierdut în dorul meu

De dincolo de aspre vise

Mă vrei, azi, mâine și mereu.

 

De dincoace de albe stele

Mă umpli veșnic de trecut

De dincoace de aripi rupte

Vrei zborul tău să îl ascult.

 

Din așternut de clipe calde

Trăiesc tăcută în iubirea ta

Din așternut de emisfere

Mă întregește dragostea.

 

Din prea tăcutul te iubesc

Mă nasc de fiecare dată

Din prea aprinsul înțeles

Te recunosc, clipă uitată.

 

Nu știu de dorul mi-e greșit

Tu să îmi spui, rimă albastră

De soarelui apusul nu i-a reușit

Tu luminezi, ca el în noaptea noastră.

 

Mai ştii?

Mai ştii cât te iubesc?

Adu-mi aminte tot ce n-am uitat

Poveşti despre noi doi să-mi spui tăcut

Şi eu să mă prefac c-am ascultat.

 

Mai ştii o primăvară ca atunci?

Adu-mi aminte de îmbrăţişarea ei

În vise poate s-a întâmplat

În seri căzute pe alei.

 

Mai ştii cuvinte ce n-ai spus?

Adu-mi aminte de puterea lor

Tăceri de buze răpite de-un sărut

Şi-o mângâiere transformată-n dor.

 

Mai ştii căldura palmei mele

Adu-mi aminte. Topită în mâna ta

Vorbeşte-mi doar dacă-ţi aduci aminte

Şi eu pierdută te voi asculta.

 

 

 

 

Te iubesc

Doar două cuvinte. Aparent banale, sau banalizate prin folosirea lor în exces. Dar ce semnifică de fapt un “Te iubesc” spus prima oară, în special. Pentru mulţi, poate prea mulţi, îndrăgostirea şi primul te iubesc înseamnă ceva de genul… “abia aştept să ajung în patul tău”. Şi după, acele două cuvinte cam dispar din peisaj, sunt spuse mai rar, sau dispariţia e totală, ca într-un soi de abracadabra, când nu-l mai poţi prinde pe respectivul, sau respectiva nici cu arcanul. Mai e un soi de te iubesc, destul de practicat, care ţine cât ţine punga respectivului, de care se leagă îndrăgostitul cu mare nesaţ, până la consumarea ultimului bănuţ, şi asta cât mai repede dacă se poate, că doar mai sunt şi alţii care nu-şi pot cheltui singuri banii, şi evident au nevoie de ajutor.

Ei bine, “Te iubesc” înseamnă de fapt cu totul altceva. Înseamnă responsabilitate. Pronunţând cele două cuvinte, nu doar declari cât de drag îţi este celălalt, cât de mult îi doreşti prezenţa în viaţa ta, ci îţi asumi responsabilitatea da a face tot ce poţi ca iubitului sau iubitei să-i fie bine, să fie fericit, să-l protejezi, să-l aperi, să fii lângă el când are nevoie de tine, şi toate astea chiar cu preţul sacrificiului tău, nu neapărat ca fiinţă trăitoare pe acest pământ, dar poate cu preţul nefericirii tale. Poate fericirea celuilalt presupune chiar ieşirea din viaţa lui, poate că libertatea totală e cea care l-ar face fericit, a putea să-i redai libertatea este întradevăr o măsură a iubirii declarate anterior.

Şi mai e ceva. Un “Te iubesc” nu se poate retrage. Cum ai retrage banii de la banca. Ai semnat când i-ai depus, dar îi poţi retrage când ai chef. E drept că poţi pierde ceva dobândă, dar nu e o pierdere majoră asta. Ei bine, pentru prea mulţi oameni, dupa un timp mai scurt sau mai lung, apare brusc şi pe neaşteptate un NU în faţă. “Nu te mai iubesc”. Ups… De unde acest Nu? Cine e vinovat de apariţia lui de OZN? Motive se găsesc, nu-i vorbă de asta. De cele mai multe ori acestea sunt din categoria… “Te-ai schimbat, nu mai eşti acelaşi”. Cei un pic mai deştepţi afirma că s-au schimbat ei înşişi. Nu neparat că ar crede asta, dar ştiu că la un asemenea argument nu mai ai ce spune. Nici măcar nu poţi să te cerţi, în astfel de condiţii, şi respectivul scapă mai uşor. În realitate acea presupusă iubire care a sucombat, nu a fost iubire, a fost poate doar atracţie, poate o nevoie de a avea pe cineva alături, o lipsă interioară pe care mulţi consideră că o pot umple prin alţii, dar care niciodată nu poate fi completată decât prin evoluţia propriei fiinţe, prin autoacceptare, prin iubirea în primul rând pentru sine, şi apoi descoperirea a ceea ce înseamnă adevărata iubire pentru tot ce ne înconjoară.

Atenţie deci, cui şi când îi spuneţi “Te iubesc”. Sunt doar două cuvinte e drept. Şi sunt atât de uşor de pronunţat (pentru unii, alţii nereuşind să le spună niciodată în viaţă).

Te iubesc….