Secundă

introspectie

Secunda inimii e-naltă

Secunda dorului e grea

Nu este ceas să bată-odată

La fel de blând ca vocea ta.

 

Secunda dragostei e oarbă

Nu înţelege despărţiri

Vede doar ochii tăi, să-i soarbă

Ne-ntunecaţi de amintiri.

 

Secunda mării e albastră

Ca dorul ei de infinit

Născut de-o pasăre măiastră

Din tine timpul s-a hrănit.

 

Secunda visului e plină

De freamăt şi necunoscut

Dintr-o atingere divină

Secunda noastră s-a născut.

 

Balada timpului prescris

timp oprit

M-am oprit pentru o clipă

Mi-am pus timpul în rucsac

Cu gândul să-l iau cu mine

(Gând nebun şi gând posac)

Să îl car o viaţă-n spate

Chiar şi două dac-o fi

Să mă nasc încă o dată

Înainte de-a muri.

Şi cu timpul, el, rucsacul

Tot mai greu a devenit

Deşi m-am oprit adesea

Şi din el am cheltuit.

Mai scoteam câte o clipă

Să o dau pe întrebări

Mai făceam chiar și risipă

De secunde-îmbrățișări.

Treceam orele cu bacul

Peste râuri de iubiri

De umpleam cu lacrimi sacul

Transformate-n amintiri.

Dar în loc să fie moale

Şi uşor timpul rămas

El mă apăsa pe umeri

Şi la fiecare pas

Mă scufundam în nisipul

Ţărmului nevinovat

Întrebându-ma de-i timpul

Să renunţ a mai căra

Iubirea ce dă să moară

Ca într-un destin nescris

Clipa să-mi fie uşoară

Timpul astăzi l-am prescris.

Nemuritoare

flori de camp

Când m-a certat secunda pierdută fără rost

M-am întrebat ce vine după acel a fost

O alta, neînţeleasă, ce ţie ţi-o voi da

Să e prefaci, scânteie, în fericirea ta.

 

Când timpul nu mă iartă, de ani nesăţios

Arunc un pumn de clipe, strâng restul de pe jos

Şi mă întorc acolo unde zâmbeam uitând

Că zarul amintirii s-a răsucit căzând.

 

Când mă apasă vremea ce încă n-a venit

Reinventez secunde şi ani fără sfârşit

De le-aş păstra în mine, tu loc n-ai mai avea

Mai bine muritoare, dar nu-n inima ta.

Rafale

 

Plouă-n rafale peste-un asfinţit

Gândul mi-e stins, de ieri nefericit

Norii-s aici, o mână de întind

Ce simplu în braţe pot să îi cuprind.

 

Plouă-n rafele reci de primăveri

Ca răzbunarea zilelor de ieri

Timpul e ud, nici el nu s-a ferit

De clipa ploii ce m-a cucerit.

 

Plouă-n rafale, revărsări de dor

E vremea lacrimilor care mor

Are un nume? M-am tot întrebat

Ploaia aceasta care a înviat…

 

Plouă-n rafale dincolo de vis

Se scutură iar floarea de cais

Plouă cu simţuri răscolite-n vânt

Plouă-n rafale grele de cuvânt.