Câtă ploaie-ncape Doamne
În secunda unei toamne
Câte suflete revarsă…
Ploaia asta-i doar o farsă.
Câtă ploaie se coboară
Pe frunza ce dă să moară
Peste inima săracă
În speranţă. Ce-ar fi dacă…?
Câtă ploaie risipeşte
Norul care tot mai creşte
Doar iubirea ştie care
Toamnă-i binecuvântare.
Câtă ploaie-mi umple dorul
Nu i-ar mai seca izvorul
Poate să plouă o viaţă
Tu să-mi fii ploaie şi ceaţă.