Trădări

furtuna-pe-mare

De m-aş trăda

S-ar întreba salcâmul

Sfiindu-şi floarea dulce de argint

Ce îmi lipseşte

Câtă vreme steaua

Ce am visat-o ieri

A răsărit

Şi cerul o primeşte

La sânul lui scăldat de dor

Chiar dacă şi-a pierdut lucirea

Îndrăgostindu-se de-un nor.

De m-aş trăda

S-ar întreba lumina

Iubindu-şi umbra lungă la apus

De ce mă doare încă amintirea

Tăcerilor de nesupus

Când viitorul doar

În răni poate sădi

Tristeţea clipei când presimte

Că vremea ei se va sfârşi.

De m-aş trăda

S-ar prăbuşi o floare

Negându-şi echilibrul ireal

De m-aş trăda

Nu mi-ar ajunge-o mare

Să îmi aduc furtunile la mal.