Meşterul de seri

mesterul de seri

Meşterul de seri a obosit

Mai înalţă câte una, iscusit

Şi îi spune “Seara mea cea fără nume

Du-te şi te aşterne peste lume”.

Ea îmbracă straie răcoroase

Îşi prinde-n păr vreo două raze luminoase

Se însoţeşte cu un vânt uşor

Cheamă şi o lună-n ajutor.

Stelele se pun pe chicotit

Cica seara e un prinţ vrăjit

Nu poate să stea decât vreun ceas

Şi dispare fără bun rămas.

Să faci seri frumoase e un meşteşug

Să pui bucurie-n ele din belşug

Şi c-o mângâiere diafană

Să picuri un strop de dor de mamă.

Să găseşti aroma minunată

O culoare caldă, parfumată

Să faci liniştea să cânte o baladă

Să agăţi de-un vis o acoladă.

Meşterul de seri acum tu eşti

Poţi să o pictezi sau să îi scrii poveşti

Totul e să-ţi fie fericită

Şi să faci o inimă să se simtă iubită.

 

Vis de superblogger

O ireală primăvară se năştea tăcut

Mai susura un vânt alene, un strop de ploaie cădea abătut

Corăbii de hârtie rătăceau în asfinţit

Purtau un gând dintr-un cuvânt pierdut în ele, ce n-a mai amuţit.

Era un dor sau poate o întrebare

Sau un răspuns uitat, senin ca o îmbrăţişare

Prea strânsă, prea adâncă, prea de neuitat

Ce sufletul mi l-a umplut de atunci neîncetat.

Un SuperBlog părea că ar putea să fie

Unul cum n-a mai fost şi nici n-o să mai vie

Un SuperBlog de primăvară unicat

Cine-ar putea să-l uite…. prea ar fi păcat.

Şi sexul slab era majoritar se pare

Cu tinereţe, vioiciune şi elan, şi creativitatea din dotare

Nimic ne mă putea opri să fiu acolo

Urma să scriu romane precum Paulo Coelho.

De la mnealui am învăţat să scriu continuu

Urma o lună în care să mă manifest ubicuu

Pe blog, pe SuperBlog, acasă, la serviciu

Eu peste tot cream poveşti în gând. A devenit un viciu.

Un soi de Robin Hood visam că sunt şi trează

Ce mă luptam cu 13 sponsori, deh… mă credeam vitează

Dar mi-a trecut rapid, chiar de la prima notă

Din următoarele am construit o asimptotă

Ce lega miezul dulce dintr-un kil de lapte

De un deodorant ce fâsâia în parfumate şoapte.

Visam că mă mărit, sau era coşmar oare

Aveam o casă cam bolnavă, tristă tare

Noroc cu kindle că puteam citi perpetuu

Mai ales când tuna ca la Sfântul Petru.

O Shakti mă visam şi aveam nume de zeiţă

Frumoasă pe interior, că de-altfel nici nu eram vreo actriţă

Puţin cam durdulie, dar cu lime eu slăbeam frenetic

Mai beam şi câte-un ceai. Din ăla diuretic.

Şi îmi doream nespus s-ajung la Santorini

Într-o de neuitat vacanţă, ca să mă fac bine

La teatru evreiesc mă întâlneam cu Maia

Dar n-am ajuns decât pe la Strehaia.

Aveam în geantă un proiect pentru comunitate

Copiii să-i ajut, urma să trec la fapte

Fetiţele prinţese să le învăţ cum să devină

Băieţii se luptau cu Şoboraţii, zi lumină.

Şi ca să fie sănătoşi pe lume toţii copiii

Celule stem eu le recomandam părinţilor să ţie

Şi pentru asta navigam pe net cu o tabletă

Căci de-aş fi folosit un laptop eram desuetă.

La acel minunat hotel cu Paris Hilton m-am văzut în grabă

Era atât de ocupată, avea multă treabă

Şi m-am trezit atunci din visul de o seară

Când mi-a suflat în păr un vânt de primăvară.

A fost un vis sau mi s-a părut mie?

Dar se făcea că scriu cea mai frumoasă poezie

În care fiecare blogger partener îmi juriza cuvântul

Cel scris din suflet, chiar de îmi lipsea talentul.

O ireală primăvară a început

Deja doru de ea mă strânge, deşi nu a trecut

Mai e puţin, istorie până ce o să fie

Un vis frumos, păstrat mereu aici în poezie.

 

Erată

ireală corect Irealia pe numele ei Sorana Bordaș

sexul slab corect sexulslab pe nume Dana Lalici

mnealui corect ‘mnealui pe nume Christian Hertzug

Robin (Hood) corect Robintel pe numele lui Robin Molnar.

Articol scris pentru ultima proba a competitiei Spring SuperBlog 2014.

Ploaia

 

Ploua cuminte

Prin gand şi prin minte

Un dor de cuvinte

În cer se aprinde.

 

Plouă amar

De alb n-am habar

Doar negru avar

De-aici la hotar.

 

Plouă de-o noapte

Cu fragede şoapte

În vise şi fapte

Ca merele coapte.

 

Plouă nestins

Mă doare un vis

Că soarele-i stins

Pe-un cer necuprins.

 

Plouă în mine

Cu lacrimi senine

Cu suflete pline

De mine, de tine.

 

Plouă mereu

Iubite, e greu

Să înalţ curcubeu

Când ploaia sunt eu.

Am furat…

Am furat o clipă

Căzuse dorul meu în ea

Şi am ascuns-o printre stele

Deşi era a altcuiva.

 

 

Am furat un vis

Când cineva uită de el

În inimă mi se încrustase

Şi n-am putut să-l las stingher.

 

 

Am furat o aripă

De-aş fi putut zbura cu ea

Pe cealaltă am înlocuit-o cu o iubire

Dar până la cer tot n-ajungea.

 

 

Am furat o dorinţă

Dar prea târziu era

Dorinţa i se împlinise

Acelui căruia i se cuvenea.

 

 

 

Mi s-a furat o iubire

Am căutat-o ieri prin amintiri

Cred c-am pierdut-o într-o gară

Printre plecări, printre sosiri.