Ecou

Tristeţe într-o noapte am visat

Gândul pierdut mi-a fost, rarefiat

Prin amintiri l-am căutat visând

Dar dispăruse, devenise rând.

 

Un rând nedescifrat de dor

Apoi un rând de sunete în zbor

Duse au fost şi ele undeva

În ceaşca neatinsă de cafea.

 

Chiar şi acel ecou s-a stins căzut

Din patru necuvinte l-am născut

S-a destrămat, silabe grele au curs

L-am înfiat, în versul meu e ascuns.

 

Cunoaşte-mă de vrei să mă cunoşti

Doreşte-mă de poţi să mai suporţi

Ridică-mă în suflet să mă porţi

Şi uită-mă, dacă vreodată ai să poţi.

Suntem

M-ai visat într-o noapte de vis

Dansând, și era paradis

M-ai visat într-o noapte cu lună

Pe drumuri lungi, ținându-ne de mână.

 

Te-am visat și eu într-o zi senină

Cu ochii deschiși te piveam în lumină

Și zburam, cu gândul la tine fredonam

Melodia inimii tale în acea seară eram.

 

Ne-am visat amandoi dimineața

Când peste lume plutea în fuioare ceața

Trezirea ne era dulce blestem

Să nu uităm niciodată. Întotdeauna SUNTEM.

Prima poezie

Am scris o poezioara. Prima din viata mea. Nu stiu ce mi-a venit. Nici macar nu am mai incercat vreodata asa ceva. Atat va rog, sa nu aruncati cu pietre, prefer cu rosii cum am mai zis (macar le adaug la salata de marti :-))

Noi cei…

Noi cei ce-am fost atunci
Noi cei ce am visat acelasi vis
Noi cei ce ne-am iubit nebun
Noi suntem noi din nou acum.

Noi prea umblati prin nopti aprinse
Noi prea atinsi de doruri stinse
Noi inimi frante si lipite
Din doi suntem acum iar noi.

Noi cei ce am dormit pierduti
Noi cei care am plans tacuti
Noi cei ce-am suferit de prea mult dor
Noi suntem unul de acum.